Ioan Maniu (10 septembrie 1833- 4 noiembrie 1895, Bădăcin)

Tatăl lui Iuliu Maniu a fost un jurist român transilvănean. În scrisoarea pe care Ioan Maniu o adresează unchiului său, Simion Bărnuțiu, în 30 octombrie 1855 scria: ”Sămănați prea bine laolaltă în toate celea, numai că Mama, era mai seacă și mai pălită la față ca Dumneavoastră.” Într-o altă scrisoare Ioan Maniu îi mai spunea unchiului:“Eu altă creștere până în anul vieții mele 16, n-am avut decât care mi-a insuflat-o mama cu dulcile ei cuvinte. Alt exemplu de virtute n-am avut decât purtarea ei cea blândă, inima ei cea nobilă, de care tot omul se mira.”

 

 

Clara Maniu (10 ianuarie 1842 – 29 iulie 1929)

Mama marelui om politic Iuliu Maniu, născută în 10 ianuarie 1842, în localitatea Bobota, judeţul Sălaj, Clara Maniu (n. Coroianu), a fost o reprezentantă de seamă a mişcării feministe sălăjene.

A fost aleasă, în 1881, preşedintă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, formaţiune ce avea ca scop “înaintarea învăţământului poporal şi al industriei de casă cu deosebită privire la sexul femeiesc din comitatul Sălajului” şi pe care a condus-o nu mai puţin de 16 ani.

În această calitatea, a promovat o serie de iniţiative, printre care organizarea adunărilor generale ale reuniunii în sate, în mijlocul femeilor de la ţară, unde se simţea o nevoie acută de răspândire a actului de cultură românesc.

Cassiu Maniu (27 iulie 1867-1943)

Fratele lui Iuliu Maniu, a fost avocat, profesor universitar, filozof, jurnalist, delegat la Alba Iulia in 1918, membru in Marele Sfat National, a fost condamnat la inchisoare pentru activitatea sa legata de viata nationala a romanilor din Ardeal.

Cursurile școlii primare le-a început la Șimleu Silvaniei. Aici a absolvit 3 clase, iar a patra la Zalău, deoarece tatăl său Ioan Maniu a fost transferat, în anul 1876, la Tribunalul din Zalău, pe aceeași funcție, de judecător, pe care o îndeplinise și la Șimleu, începând cu anul 1863 când și-a luat cenzura de avocat. Cassiu Maniu a urmat cursurile gimnaziale la Gherla.

Elena Maniu (24 mai 1869 – 22 decembrie 1935)

Sora lui Iuliu Maniu, s-a născut în Şimleu în 24 mai 1869, pe când tatăl lor Ioan Maniu era judecător la tribunalul de acolo. Ulterior, odată cu mutarea tribunalului în 1876, la Zalău, Elena şi-a petrecut acolo o bună parte a copilăriei şi tinereţii. În primii ani ai tinereţii, Elena Maniu  l-a cunoscut la Gherla pe dr. Ioan Pop, care pe atunci era profesor de teologie acolo, şi foarte tânără, la doar 17 ani, s-a căsătorit. Soţii au locuit cu Demetriu Coroianu, care era rectorul seminarului, până în 1891, când Ioan Pop a fost numit vicar episcopesc în Năsăud.

Cornelia Maniu (noiembrie 1876 – decembrie 1956)

Născută în 1876, Cornelia Maniu, sora mai mică a marelui om politic Iuliu Maniu, călugărită sub numele de Cecilia, face parte din galeria mişcării feministe sălăjene a generaţiei Marii Uniri. Satul lui Iuliu Maniu a votat Declaraţia de Unire cu Republica Moldova… La Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, ea a participat ca delegat ales din partea Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, unde îndeplinea de mai mulţi ani funcţia de casieră. S-a numărat, astfel, printre cei 1.228 de de delegaţi aleşi din întreaga Transilvanie, care au votat Unirea cu România, alături de fraţii săi Iuliu şi Cassiu. După realizarea Marii Uniri, Cornelia Maniu a continuat munca sa pe tărâm cultural şi caritabil, având grijă, în acelaşi timp, de bătrâneţele mamei sale. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, împreună cu familia Coposu, se refugiază la Blaj, pentru ca după război, să se reîntoarcă la Bădăcin, unde a locuit până în martie 1951, când comuniştii au dat-o afară din casă.

 

Despre Larenţiu Man, primul dintre strămoşii lui Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu, există informaţii doar în “Diploma de Înnobilare” din 1699.

De aici se poate afla că el locuia la Bădăcin, comitatul Crasna, care se învecina de la răsărit până la apus cu Dancz Arvàn, de la sud la nord cu drumul public al satului și dealul cu vii al lui Sigismund Csomakozi. A fost eliberat din jugul iobăgesc cu act de secesiune de către stăpânul său din partea locului, Sigismund Tzomakosi. Fiul său Ilie a fost căsătorit cu Nagy Viràgsi şi au avut împreună trei fii pe Ioan, Mihail și Petru.

Prin mijlocirea unor consilieri din aceste locuri, pentru “credința și slujbele credincioase”, pe care le-a îndeplinit cu fidelitate, împăratul Leopold I (1640-1705) a hotărât să-l scoată din starea de rând în care s-a născut și să-l socotească ba chiar să-l introducă cu milostivire în rândul și numărul adevăraților nobili ai ținutului supus, hotărând în chip lămurit că “de acum înainte acesta și toți moștenitorii și succesorii lui de ambele sexe, să fie considerați de nobili adevăraţi’’.

I s-a încredinţat şi un însemn al nobilităţii, un blazon, pe care să-l poarte, după obiceiul celorlalți nobili adevărați și distinși ai ținutului și provinciilor nobile moștenite, care folosesc blazoanele în tot locul: în lupte, în întrecerile cu lancea, în turnire, dueluri, loviri și în tot felul de lupte nobiliare și militare, precum și pe sigilii, steaguri, cortine, pânze, covoare, inele, pe case, scuturi, pavilioane, morminte, în general pe tot felul de lucruri și rânduieli. I s-a cerut să-l poarte ca titlu de nobilitate absolută și adevărată, prin care să-i ridice de lângă toți oamenii de orice stare, clasă, condiție, demnitate și treaptă socială mai înaltă.

A fost scutită casa lui, situată în moșia Badatson (Bădăcin) din comitatul Krasna, de toate dările, taxele și contribuțiile ordinare cât și extraordinare, de plata dărilor și a veniturilor, de prestarea oricăror slujbe iobăgești și particulare. La fel viile, semănăturile, culturile agricole și orice fel de moșteniri ale sale, au fost scutite de plata dijmelor.

Teodor Maniu a fost ţăran-nobil din Bădăcin şi fruntaş al comunei. Era un om zdravăn şi chipeş. Într-o scrisoare către unchiul său Simion Bărnuţiu, din 10 martie 1861, Ioan Maniu făcându-şi autoportretul spune că are trupul înalt, “numai că sunt subţire şi nu gras ca tatăl meu”.

S-a căsătorit cu Ileana, sora lui Simion Bărnuţiu, cu care a avut trei copii: Ioan, Sofia şi Ştefan.

Ioan Maniu se situează în primele rânduri ale luptătorilor pentru drepturile românilor sălăjeni din secolul al XIX-lea. S-a născut la Bădăcin, în 10 septembrie 1833.

În 1865 s-a căsătorit cu Clara Coroianu, fiica vicarului episcopesc Demetriu Coroianu, iar din fericita lor căsătorie au rezultat următorii copii: Scipio (+8 ani); Cassiu, fost avocat, publicist si profesor universitar de drept la Cluj; Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Nasăud; Iuliu, marele om politic; Sabina (+22 ani); Ioan (+7 luni); Cornelia, călugăriţă sub numele de Sora Maria Cecilia; Iulia (+9 luni) şi Emilia (+8 luni).

(extras din Cristian Borz, Monografia Satului Bădăcin și a Familiei Maniu, editura Caiete Silvane, ed. II, Zalău, 2016)