Despre Larenţiu Man, primul dintre strămoşii lui Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu, există informaţii doar în “Diploma de Înnobilare” din 1699.

De aici se poate afla că el locuia la Bădăcin, comitatul Crasna, care se învecina de la răsărit până la apus cu Dancz Arvàn, de la sud la nord cu drumul public al satului și dealul cu vii al lui Sigismund Csomakozi. A fost eliberat din jugul iobăgesc cu act de secesiune de către stăpânul său din partea locului, Sigismund Tzomakosi. Fiul său Ilie a fost căsătorit cu Nagy Viràgsi şi au avut împreună trei fii pe Ioan, Mihail și Petru.

Prin mijlocirea unor consilieri din aceste locuri, pentru credința și slujbele credincioase”, pe care le-a îndeplinit cu fidelitate, împăratul Leopold I (1640-1705) a hotărât să-l scoată din starea de rând în care s-a născut și să-l socotească ba chiar să-l introducă cu milostivire în rândul și numărul adevăraților nobili ai ținutului supus, hotărând în chip lămurit că “de acum înainte acesta și toți moștenitorii și succesorii lui de ambele sexe, să fie considerați de nobili adevăraţi’’.

I s-a încredinţat şi un însemn al nobilităţii, un blazon, pe care să-l poarte, după obiceiul celorlalți nobili adevărați și distinși ai ținutului și provinciilor nobile moștenite, care folosesc blazoanele în tot locul: în lupte, în întrecerile cu lancea, în turnire, dueluri, loviri și în tot felul de lupte nobiliare și militare, precum și pe sigilii, steaguri, cortine, pânze, covoare, inele, pe case, scuturi, pavilioane, morminte, în general pe tot felul de lucruri și rânduieli. I s-a cerut să-l poarte ca titlu de nobilitate absolută și adevărată, prin care să-i ridice de lângă toți oamenii de orice stare, clasă, condiție, demnitate și treaptă socială mai înaltă.

A fost scutită casa lui, situată în moșia Badatson (Bădăcin) din comitatul Krasna, de toate dările, taxele și contribuțiile ordinare cât și extraordinare, de plata dărilor și a veniturilor, de prestarea oricăror slujbe iobăgești și particulare. La fel viile, semănăturile, culturile agricole și orice fel de moșteniri ale sale, au fost scutite de plata dijmelor.

Teodor Maniu a fost ţăran-nobil din Bădăcin şi fruntaş al comunei. Era un om zdravăn şi chipeş. Într-o scrisoare către unchiul său Simion Bărnuţiu, din 10 martie 1861, Ioan Maniu făcându-şi autoportretul spune că are trupul înalt, “numai că sunt subţire şi nu gras ca tatăl meu”.

S-a căsătorit cu Ileana, sora lui Simion Bărnuţiu, cu care a avut trei copii: Ioan, Sofia şi Ştefan.

Ioan Maniu se situează în primele rânduri ale luptătorilor pentru drepturile românilor sălăjeni din secolul al XIX-lea. S-a născut la Bădăcin, în 10 septembrie 1833.

În 1865 s-a căsătorit cu Clara Coroianu, fiica vicarului episcopesc Demetriu Coroianu, iar din fericita lor căsătorie au rezultat următorii copii: Scipio (+8 ani); Cassiu, fost avocat, publicist si profesor universitar de drept la Cluj; Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Nasăud; Iuliu, marele om politic; Sabina (+22 ani); Ioan (+7 luni); Cornelia, călugăriţă sub numele de Sora Maria Cecilia; Iulia (+9 luni) şi Emilia (+8 luni).

(extras din Cristian Borz, Monografia Satului Bădăcin și a Familiei Maniu, editura Caiete Silvane, ed. II, Zalău, 2016)