„A existat o perioadă în care am adunat obiecte care i-au aparținut lui Iuliu Maniu sau care se aflau în casa de la Bădăcin și ne bucurăm să vedem că există în continuare interes în a restitui obiecte ce au aparținut familie Maniu. Într-adevăr, recent am adus de la Cluj un dulap care azi se afla în Casa Memorială «Iuliu Maniu» din Bădăcin, mai exact într-una din camerele nepoților lui Iuliu Maniu. Este o bucurie să reîntregim colecția de obiecte de mobilier și nu numai, amintind de prezența unei personalități a județului și a țării întregi. Mulțumesc pe această cale familiei dirijorului Marius Cuteanu care s-a îngrijit de acest dulap, l-a păstrat în condiții optime, astfel încât azi el să poată fi expus în muzeul amenajat în Casa lui Iuliu Maniu”, precizează parohul Cristian Borz.

Sălăjeanul Marius Cuteanu a păstrat o strânsă legătură cu județul de proveniență, inclusiv prin faptul de a fi organizat primul cor cu orchestră al Bisericii Greco-Catolice din Șimleu Silvaniei, după ce în anul 1942 este trimis la Șimleu Silvaniei de către Emil Hațieganu, unul dintre miniștri guvernelor Maniu.

Autor: Ioana GALE

Articolul Un dulap de-al lui Iuliu Maniu se întoarce la Bădăcin din grija dirijorului Marius Cuteanu apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

Ab re (lat. – departe de subiect)

Între ramele evenimentului de inaugurare se cuvine să remarcăm passe-partout-urile unor prezențe care au mărginit culmea nesimțirii, denigrând  prin participarea lor la eveniment, cuvinte sau construcții ca „decadență” sau „cifoză morală”. Malformațiile de origine ereditară a anumitor intruși care au încercat să confiște evenimentul  nu au făcut decât să asiste la zâmbete de compătimire și la strigătul mut: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Perversiunea e că știau ce fac! Tonul iritat nu e o aparență, ci o încercare cameleonică de a camufla tonuri (și mai) contondente!

Acta, non verba. (lat. – fapte, nu vorbe)

Revenind la tabloul evenimentului, pictat în armonice de toamnă, găsesc potrivit să exclam puterea puterii individuale înmulțită cu perseverența și statornicia pe direcția propusă a tuturor celor care s-au implicat atât în Campanie, cât și în organizarea evenimentului din 12 octombrie 2019. Și pentru că aceste materiale vor arhiva prezentul într-o bibliotecă fizică și nu numai, istorisirea cere restituiri care trebuie să fie punctate. Nu e cazul să facem apoteoza nimănui, singurul om care o merită detașat și cât se poate de articulat este parohul Cristian Borz. Sigur, alături de oamenii din jurul lui și toți cei care s-au implicat donând bani, disponibilitate sau încurajând demersul. „Pomelnicul” de contribuții va fi apreciat de parohul Cristian Borz în jurnalul de șantier pe care îl va prezenta publicului larg, un volum ce va surprinde progresul de zi cu zi al lucrărilor, dar și alte însemnări legate de activitatea organizată și contorizată de acesta. Ce facem mai departe? Atragem atenția că suntem la fel de responsabili în a nu lasă sa intre într-un con de umbră întreaga „operă”.

Ab ore ad aurem  (lat. – de la gură la ureche)

Se împlinește o lună de la momentul inaugurării Casei, iar concluziile putem admite că s-au decantat. Și s-a realizat confruntarea feedback-urilor. Și, una peste alta,  împletim gândul că a fost un eveniment reușit. Dincolo de ideea de eveniment, ceea ce e cu adevărat important este faptul că această sărbătoare a reprezentat finalitatea unui întreg proces întins pe firul a două decade. Un proces ce a angrenat în dinamica lui sute de oameni, de la echipa care a format nucleul dur al campaniei, până la muncitorii de pe șantier, donatorii, oamenii de presă, oficialitățile de bună-credință care s-au implicat într-o formă sau alta, persoanele care au apretat fețele de masă și au participat la curățenia de dinaintea evenimentului sau cele care au plantat puieți de pin ori au dat câte-un „blid” de plăcinte când veneau vizitatori la Casă. Toți sunt „Oamenii din Dealul Țarinei”, și toți merită să se bucure de rezultatul implicării lor.

Anul 2019  va rămâne cusut în antologiile lui „a face”.

Vrei? Faci! Nu vrei? Nu poți…

Ioana Gale

Articolul 2000 și 19. Anul începutului și suma realizărilor apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

Evenimentul va avea loc la Casa Memorială „Iuliu Maniu” din localitatea Bădăcin, județul Sălaj.

Manifesările se vor desfășura după următorul program:

• Slujba de sfințire a Casei Memoriale „Iuliu Maniu”, P.S. Virigil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea
• Depuneri de coroane la bustul lui Iuliu Maniu
• Discursuri
• Vizitarea Casei Memoriale „Iuliu Maniu”

Cu aleasă considerație,

Pr. Cristian BORZ, paroh

Articolul Inaugurarea Casei Memoriale Iuliu Maniu – 12 octombrie 2019 apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

Așadar, azi, cu ocazia aniversării, dar și a marcării celor patru ani de schimbări în bine la Casa din Dealul Țarinei, îi dăruim un cadou  simbolic și anunțăm demararea unui nou proiect de păstrare a obiectelor ce i-au aparținut lui Iuliu Maniu și anume, fotografierea și, ulterior, modelarea 3D a obiectelor din Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin.

Imaginea alăturată are scop informativ urmând ca în perioada urmatoare să oferim tuturor donatorilor și celor care poate își doresc să cunoască povestea fiecărui obiect, dar nu reușesc să ajungă la Bădăcin, posibilitatea de a păși virtual prin tainele muzeului.

Demersul este asumat de oameni cu drag de fapte care aleg să se implice voluntar, fiecare contribuind cu ce știe sau cu ce poate la materializarea acestei idei. Și pentru că lucrurile trebuie să fie spuse cu subiect și predicat, la momentul potrivit, pentru a evita confunzii sau contuzii cauzate de „orgolii” și, de asemenea,  din nevoia imperativă de a fi onești față de posteritate, nominalizăm pentru prima și ultima dată componența și „atribuțiile” (voluntare ale) echipei:

1. Ing. Marius Andrei, primul donator al campaniei, pune la dispoziție platforma www.iuliumaniu.com pe care se va realiza proiectul;
2. Arheologul Horațiu Cociș va realiza modelarea 3D a obiectelor;
3. Parohul Cristian Borz va „furniza” informații și povești brute despre aceste obiecte;
4. Prelucrarea poveștilor și scrierea textelor va reprezenta contribuția unuia dintre aceia care sunt și au fost aproape de această campanie.

Vă invităm să țineți aproape și să vă bucurați alături de noi de acest parcurs!

articol de Ioana Gale

Articolul Modelare 3D a obiectelor din Casa Memorială „Iuliu Maniu” apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

Ce se vrea în 2019?

Lucrările rămase de executat în perioada următoare presupun  izolarea planșeului peste parter (430 mp)  cu scândură și vată minerală; montarea parchetului; aplicarea marmurei pe holul casei; montarea  instalației sanitare și racordarea la apă și canalizare (avize + execuție); realizarea instalației de încălzire; a instalației electrice (prize, întrerupătoare, lustre de epocă); a sistemului antiefracție; a sistemului antiincendiu; a sistemului de supraveghere video int/ext; amenajarea  exterioară; montarea unei porți de lemn la intrarea în incintă și realizarea expoziției (proiect + execuție).

Ce s-a făcut în 2018?

La finalul evenimentului ce este organizat anual în cea mai apropiată duminică de data de 5 februarie, ziua în care Iuliu Maniu a decedat în închisoarea  de  la Sighet, Cristian Borz a făcut un bilanț legat de situația lucrărilor  la casă  în 2018 și a donațiilor obținute în cursul unui an de zile.

Retrospectiva lucrărilor din 2018  cuprinde  recondiționarea bustului  lui Iuliu Maniu din fața casei de la Bădăcin, refacerea băncilor de pe aleea care urcă spre mormintele familiei Maniu și repararea gardului  de 250 m liniari care împrejmuiesc zona, dar și alte lucrări ce vorbesc despre implicarea donatorilor și a tuturor celor care au contribuit, prin diferite mijloace, la progresul acestei etape:

„În anul 2018 s-au continuat lucrările de finalizare a acoperișului (peste birou/capete), a planșeului peste parter, tencuieli interioare finisaj, zugrăveli. S-a realizat toată tâmplăria din lemn: recondiționarea ușilor a geamurilor. Planșeul și dușumeaua din biroul și dormitorul lui Iuliu Maniu. Tot în 2018 a fost recondiționat bustul lui Iuliu Maniu din fața casei, s-au refăcut băncile de pe aleea care urcă spre mormintele familiei Maniu, s-a realizat platoul din fața casei trotuarul și s-a reparat gardul (250 ml) împotriva animalelor sălbatice”, completează preotul.

Noii donatori în 2018

În 2018 s-a înregistrat un număr de 168 de donații,  printre donatori, instituții județene de cultură care au organizat evenimente caritabile ale căror fonduri au fost direcționate spre această cauză, administrația județeană, fundații, asociații, cluburi din țară, primării,  Episcopia Greco-Catolica de Oradea, persoane publice și academicieni.

„În anul 2018 s-au făcut 168 de donații și reamintesc câteva: Gala Caritabilă «Împreună pentru Iuliu Maniu»: organizatorii evenimentului au fost Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sălaj în parteneriat cu Prefectura Sălaj, Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău şi publicaţia «Sălajul Pur şi Simplu»; Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, Oradea; Fundația «Corneliu Coposu» București; Primăria Oradea, în urma unui protocol de parteneriat încheiat cu Episcopia Greco-Catolică; Academicianul Emil Burzo, președintele Filialei din Cluj a Academiei Române; Asociația «Clubul Monarhiștilor Clujeni» în urma spectacolului omagial-filantropic «Centenar 2018. Iuliu Maniu – Întoarcerea Acasă»; Clubul Rotary Zalău, în urma evenimentului intitulat «Balul Rotary» Zalău; Asociația «Mioritics», sursa sponsorizării o reprezintă încasările din vânzarea biletelor de acces la evenimente din programul ediției a X-a a Festivalului de Film și Istorii Râșnov – 2018; Firma «Coramed» din Baia Mare, vopsea pentru cei 1300 mp de pereți int/ext și Consiliul Județean Sălaj în cadrul programului de finanțare «Protecţia monumentelor istorice – grupa B, de pe raza administrativ – teritorială a judeţului Sălaj, aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat». Le suntem recunoscători tuturor donatorilor!”, spune Cristian Borz.

Lucrările de până acum, realizate cu jumătate din banii estimați

Din Devizul General întocmit de specialiști, care au estimat ca sumă necesară pentru reabilitarea întregului monument istoric suma totală de 350. 000 Euro, în perioada 2015-2018, de când a fost demarata campania „Salvați istoria națională, Salvați Casa lui Iuliu Maniu” și până în prezent,  au fost realizate lucrări de consolidare, finisaj și restaurare tâmplărie din lemn în valoare de aproximativ 180.000 Euro (831 801,35 lei), ceea ce reprezintă puțin peste jumătatea sumei estimată de specialiști la începutul campaniei.

Aceeași campanie, alt nume

Dacă la începutul campaniei publice de strângere de fonduri pentru salvarea  Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin, demarată în anul 2015, s-a pornit la drum cu sloganul „Salvați istoria națională, Salvați Casa lui Iuliu Maniu” din necesitatea de a cere ajutor oamenilor, donatorilor de orice tip, celor care au simțit chemarea conștiinței de român și nu numai, acum, la patru ani de la acel moment, numele campaniei devine „Redați casa Maniu românilor!” pentru a întoarce gestul donatorilor, pentru a-i invita să vadă ceea ce au reușit să facă împreună, pentru a demonstra că fiecare monedă a zidit și fiecare mână de ajutor a contribuit la înălțarea unui nume spre locul în care ar fi trebuit să fie pe veci. Triumful notelor de bine luminează calea viitorului, ghidează pași, instruiesc sensuri și emoții și lustruiesc partea nobilă din fiecare donator pentru că, nu-i așa?, fără ei, fără noi, istoria, inclusiv a casei, ar fi fost știrbită, o pagină de istorie ce vrem să fie și facem să fie lizibilă, rânduri ce însoțesc fapte martor a trecerii prin timp a tuturor bucuriilor de a dărui.

Note despre evenimentul de comemorare, februarie  2019. Și altele

De 20 de ani încoace, din momentul în care preotul Cristian Borz a ajuns la Bădăcin, anual se organizează evenimente care pun Bădăcinul pe harta evenimentelor cultural-artistice și servesc ca semn de  carte în romanul despre istoria încă necompactă a poveștii din jurul Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin. Scopul evenimentelor este de a cinsti memoria lui Iuliu Maniu, de a aminti cine a fost și ce a vrut să fie după el și nu e, de a reaminti cine suntem și ce datorie avem față de acesta, și de a semnala un obsedant „handicap” pe care îl purtăm ca o stigmă de a fi, măcar o parte dintre noi și măcar parțial, „maniști”. De aici sau așa pornește ideea însoțită de faptă și apoi scrierea cu litere de suflet a fiecărui capitol din romanul despre Iuliu Maniu.

Campania  în sine reprezintă un capitol ce a întâlnit pe drum, în scrierea lui, oameni care au avut dorința și instrumentul de a da glas strigătului „mut” al părintelui Borz. Aceștia sunt membrii echipei „Sălajul pur si simplu” care au pus „pe hârtie” ecoul strigătului preotului Borz care s-a propagat în ani de întuneric, până în 2015. De atunci s-a născut caracterul „public” al campaniei, cu toate că și înainte de momentul 2015 s-au făcut demersuri publice atât în presa locală, cât și în cea națională,  dovezi incontestabile care atestă paternitatea indiscutabilă și absolut nepărtinitoare a acestei campanii.

Caracterul de „cine” al acestei campanii este subjugat cu modestie și bun-simț de caracterul  „ce” s-a reușit împreună. Este loc pentru toată lumea! Sigur, cu simțul măsurii gradate și graduale și a atitudinii pro-active. Scopul rezidă în acel mic „ce” s-a făcut care apare în capitolul romanului despre Casa din Bădăcin, nu în acel „CINE” ostentativ. …O povestire în ramă, (de)dublată de o aglomerare de bule de timp.

Evenimentul de duminică,  3 februarie, a fost despre Iuliu Maniu, despre comemorarea „morții” sale de la care s-au adunat 66 de ani, un termen care nu i-ar plăcea și îi este impropriu cunoscut fiind faptul că era un creștin fervent, iar „moartea” pentru creștini nu există ca final ermetic a vieții, ca o dispariție de pe pământ, ci ca o trecere spre viața de Apoi, sine qua non și care condiționează „nașterea” în Ceruri și „trăirea” adevăratei vieți, „a celei de Apoi”.

Manifestarea a început, în mod evident, la biserică cu liturghie și parastas, pentru precizie, la biserica Greco-Catolică din Bădăcin, construită pe locul în care Iuliu Maniu a vrut să construiască prin propriile forțe o biserică, demersuri a și făcut, a cumpărat materialele  necesare construcției și a sfințit locul. Capitolul poate fi dezvoltat, dar nu e momentul aici, cert e că acele materiale de construcție (cărămizi, piatră ș.a) au fost „confiscate” și direcționate înspre a fi folosite în construirea actualului Cămin Cultural din Bădăcin. Biserica în care a avut loc liturghia și parastasul a fost construită de comunitatea greco-catolică din sat, păstorită de preotul Cristian Borz. A urmat depunerea de coroane la bustul lui Iuliu Maniu din fața Casei Memoriale „Iuliu Maniu”, după care cei prezenți au luat prânzul împreună la Căminul Cultural unde s-a desfășurat cea de-a doua parte a evenimentului, cu momente cultural-artistice, cuvântări ale invitaților și anunțarea bilanțului lucrărilor din 2018.

Așadar, 2019 vorbește retrospectiv despre evoluție și, cu ochii spre viitoarele luni asumă progres, vrea să devină un an reper pentru capitolul „Campanie” al romanului amintit și un triumf al tuturor oamenilor de bine ai acestui demers de salvare și redare a istoriei factuale.

articol de Ioana Gale

Articolul Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin ar putea fi inaugurată pe 7 septembrie 2019 apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

• EURO – RO78BTRLEURCRT0463151401
• RON – RO31BTRLRONCRT0463151401
• USD – RO82BTRLUSDCRT0463151401
• CHF – RO57BTRLCHFCRT0463151401
• GBP – RO36BTRLGBPCRT0463151401
• HUF – RO91BTRLHUFCRT0463151401

Articolul Cont special pentru reconstruirea Palatului Episcopal Greco-Catolic din Oradea apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

Recapitulare

Parohul din Bădăcin, Cristian Borz, administratorul Casei Memoriale „Iuliu Maniu” din Bădăcin este cel care se luptă de peste 15 ani cu un sistem inert, un fel de „stat paralel”, de data asta, de un paralelism real. Statul ăsta paralel reprezintă un punct de congruență între factorul politic și cel administrativ care împreună pun câte-o piedică Casei Memoriale, ba că pot, ba că legea permite, ba că așa bate vântul politic și parcă Maniu încurcă niște socoteli. Sigur că fiecare donație sau fiecare sumă alocată e primită și bine-venită și, evident, ajută la realizarea visului de a vedea această casă complet reabilitată și amenajată, ne bucură și mulțumim! Dar…De ce tocmai acum, când clepsidra arată un mijloc de 2018, nu e cumva presiunea făcută de anul centenar? Întrebăm, oare nu cumva clepsidra, sub greutatea timpului s-a apart și aruncă printre cioburi colțuroase un praf în ochi, oare nu cumva are cineva vreun interes de a-și atrage capital de imagine tocmai acum, tocmai după numele lui Iuliu Maniu și tocmai pentru ca nu cumva istoria cea nepărtinitoare să amendeze în viitor niște comportamente? Poate doar ni se pare, poate nimic nu e adevărat și poate doar acum s-au aliniat planetele într-un mod favorabil astfel încât să existe „cadru legal” pentru a aloca bani pentru acest imobil. Dar… cum se face că o Primărie, fie ea din Oradea, donează 50.000 de Euro, iar un Consiliu Județean, fie el din județul lui Iuliu Maniu, aprobă un 100.000 de lei, așa, să bifeze la capitolul „intenția contează”, „să nu zică că nu am vrut/dat”, „să vadă pulimea, că doar vom avea de dat socoteală la viitoarele alegeri”.

P.S.: A se vedea nuanța semantică dată de folosirea verbului „a aloca” și nu „a dona”, o sensibilă diferență ce asumă pe de-o parte o obligativitate legală, iar pe de altă parte, o dorință voluntară și bine intenționată de implicare

P.S.S: Rugăciune de final. Doamne, ferește-ne de valul de simpatie ce s-ar putea dezlănțui acum dinspre Primăria Pericei. Amin!

articol de Ioana Gale

Articolul În al doisprezecelea ceas, Consiliul Județean Sălaj alocă suma de 100.000 lei pentru Casa lui Iuliu Maniu apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

E și cazul unui suflet frumos din Baia Mare, un bătrânel care pe patul de moarte, după ultima împărtășanie l-a rugat pe preotul care-l pregatea de un nou drum să ia legătura cu cine trebuie pentru ca un obiect din casa lui Iuliu Maniu de la Bădăcin să-și afle drumul înapoi spre casă. Pe scurt, așa se prezintă povestea covorului ce a aparținut familiei Maniu, un covor vechi, din perioada interbelică, ce azi se află în muzeul provizoriu amenajat la demisolul Bisericii Greco-Catolice din Bădăcin.

Covorul stă în acest muzeu de mai bine de 8 ani, iar pelerinajul său neobosit se va opri la locul de unde a plecat în urmă cu jumătate de secol, casa din Dealul Țarinei. Vitregia timpurilor apuse a impus o formă de „exil”  nevinovatelor obiecte ce i-au aparținut lui Iuliu Maniu.

Nu este, din păcate, un caz singular de obiecte înstrăinate, însă acest caz este unul fericit, o poveste cu un final în care binele învinge răul, așa ca în basme, pentru că subiectul își țese singur povestea, o poveste albăstruie.

Facerea  de bine are un preț mare, de multe ori, ce se monetizează în suferințe, Iuliu Maniu ar putea depunde mărturie în acest sens, dar iată că pilda lui nu a fost în zadar, au existat și încă mai există oameni care simt chemarea sufletului față de memoria marelui nostru înaintaș, Iuliu Maniu, și contribuie la întregirea poveștii despre casa și activitatea lui.

articol de Ioana Gale

Articolul Un covor din casa Maniu a fost trimis la Bădăcin de pe patul de moarte apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

„Părinte, nici nu știți cât mă bucur că mobilierul ajunge din nou în casă la Gyula Bacsi (n.r. Iuliu Maniu)”

Nepotul tâmplarului maghiar care a confecționat două vitrine  ce au aparținut familiei Maniu a decedat în această lună, la vârsta de peste 90 de ani, în Șimleu Silvaniei, locul în care a și păstrat obiectele de mobilier la rugămintea surorii lui Iuliu Maniu, sora Cecilia. Cele două vitrine cu sticlă sablată de foarte bună calitate, dar și cu blat de marmură au ajuns din casa de la Bădăcin în casa în  care, după arestarea lui Iuliu Maniu, sora Cecilia se afla în domiciliu forțat, o casă ce se afla pe actuala stradă Simion Bărnuțiu din Șimleu.  Sora Cecilia primește vizita tâmplarului însoțit de nepotul său și îl roagă să ia mobilierul din lemn de cireș pe care l-a confecționat și să îl păstreze pentru a nu fi furat sau degradat. În tot acest timp, nepotul asistă la discuția dintre sora lui Iuliu Maniu și bunicul său și decid să ducă mobilierul la Șimleu Silvaniei unde îl păstrează în condiții foarte bune.

„Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată!”

În anii ‘90, bătrânelul primește vizita unui cumpărător care i-a oferit  suma de 2.500 de mărci în schimbul mobilierul, iar acesta i-a spus: „Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată” , referindu-se  la familia Maniu care a comandat și a plătit cele două vitrine.

Mobilierul are în partea de sus o oglindă ce se folosea mai demult pentru iluminarea încăperii prin așezarea unei lumânări în fața oglinzii care amplifica lumina flacărei.

Prin anul 2.000, bătrânelul a încercat să doneze Parohiei Romano-Catolice din Șimleu acest mobilier, dar  preotul i-a cerut să-l vândă și să doneze banii, dar bătrânelul, pentru a doua oară găsește un singur răspuns: „Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată!”

În luna septembrie anul trecut, parohul Cristian Borz a fost contactat de un șimleuan și i s-a adus la cunoștință faptul că cineva deține mobilier din Casa Maniu și dorește să-l doneze. În scurtă vreme s-a întâlnit cu bătrânelul care i-a povestit istoria mobilierului și în aceeași zi, cele două vitrine și-au găsit drum de întoarcere spre Bădăcin. Cuvintele pline de bucurie ale bătrânelului, la acel moment,  au fost: „Părinte, nici nu știți cât mă bucur că mobilierul ajunge din nou în casă la Gyula Bacsi”, așa cum îi spuneau, maghiari fiind,  lui Iuliu Maniu.

Indiciul care a verificat ipoteza parohului că acelea ar putea fi obiecte de mobilier neautentice a fost blatul de marmură, o marmură identică celei găsite pe o masă ce se afla în Casa Maniu. Uneia dintre cele două vitrine îi lipsește acea placă de marmură pentru că, după cum i-a mărturisit bătrânelul, cu strângere de inimă, părintelui Borz, tatăl său a folosit marmura pentru a confecționa o cruce de mormânt mamei sale.

Așadar, periplul celor două vitrine s-a încheiat cu bine în luna septembrie a anului trecut, iar în prezent, cele două vitrine se află în Muzeul provizoriu organizat la demisolul Bisericii Greco-Catolice din Bădăcin.  După ce lucrările la Casa Memorială „Iuliu Maniu” vor fi finalizate, aceste obiecte se vor întoarce acolo de unde au plecat în urmă cu zeci de ani.

articol de Ioana Gale

Articolul Pildă despre onoare apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.

La începutul lunii februarie 2017, în Șimleu Silvaniei a fost dezvelit un memorial care îl înfățișează pe Iuliu Maniu la vârsta de 45 de ani, în mijlocul României Mari, eveniment la care au participat descendenți ai familiei Maniu, alături de singurul strănepot în viață, dr. Ioan Boilă. Acesta a depus o mărturie despre Iuliu Maniu, mărturie ce merită să facă un pelerinaj prin sufletele tuturor românilor.

Ioan Boilă: Mesajul meu este de solidaritate și de gând pios și de unire într-un gând pios închinat celor care au luptat, au suferit și au murit pentru neamul nostru. Mulțumesc tuturor acelora care prin generozitate, prin muncă și prin dăruire au permis ridicarea acestui minunat monument care astăzi  (n.n. – 5 februarie 2017) s-a înălțat la Șimleu Silvaniei. Și mă gândesc, în primul rând, la Primăria Șimleu Silvaniei și la domnul Țurcaș. Mulțumesc în mod special și îmi permit să profit de această ocazie pentru a-i mulțumi preotului Cristian Borz, parohul greco-catolic din Bădăcin, care printr-o muncă generoasă, fidelă, a permis ca acest domeniu al Bădăcinului și Casa de la Bădăcin să nu se prăbușească. Îi mulțumesc! Le mulțumesc tuturor celor care astăzi sunt prezenți aici și se solidarizează în gândul pios și în recunoștința adresată memoriei lui Iuliu Maniu.

„Să știți că astăzi nu omagiem numai un om, omagiem o viață, o luptă, o dăruire”

Au fost mulți critici și dușmani de-ai lui Maniu care au făcut următoarea afirmație: Maniu nu a fost om de acțiune, ci un om bun de opoziție. Această afirmație o consider nedreaptă. Sigur că nu este momentul aici  să fac o istorie a realizărilor lui Maniu. Îmi permit, totuși, să subliniez câteva.

În primul rând, el a fost unul dintre cei care au reușit schimbarea strategiei Partidului Național Român dintr-una de pasivitate, într-una activă, de luptă, care i-a dus pe românii noștri în Parlamentul din Budapesta. A luptat în Parlamentul din Budapesta ca deputat pentru drepturile românilor și a altor minorități. A reușit printr-o muncă asiduă să fie unul dintre artizanii Unirii de la 1918. A fost numit și a organizat Adunarea de la 1 decembrie 1918. A fost președintele Consiliului Dirigent, primul guvern românesc al Transilvaniei. Este un lucru pe care nu-l știu mai ales tinerii. Acest guvern a fost cel mai dificil guvern din istoria Transilvaniei pentru că a fost o opoziție extraordinară din partea maghiarilor și, vă spun un singur amănunt, 80% dintre funcționarii de stat au refuzat să facă jurământul pentru România și atunci Maniu a fost obligat să ia tot felul de oameni, de la țară, nepregătiți și să-i facă funcționari, pe medici să-i facă profesori universitari și așa mai departe. Deci a fost foarte dificil acest lucru. Maniu a fost unul dintre cei care a întemeiat, împreună cu Ion Mihalache, Partidul Național Țărănesc. A fost partidul, fără niciun fel de discuție, fanion al democrației. Cu acest partid a luptat și a câștigat o mulțime de bătălii dintre care două alegeri cu peste 70%  din sufragii, unic în istoria țării. A fost președinte de guvern, în două guverne: 1928-1929 și 1932-1933. Din păcate, proiectele care reprezentau o adevărată reformă administrativă nu s-au putut duce la împlinire din două motive: primul motiv a fost criza mondială din 1929, iar al doilea motiv a fost dictatura lui Carol. Înșirând aceste realizări, nu vreau să las impresia că nu apreciez lupta dârză pe care Maniu a dus-o cu toate dictaturile, cu toți asupritorii, cu ilegalitățile, cu minciunile, cu falsurile, iar acest lucru i-a adus multă dușmanie. Maniu a fost lider în această luptă și împotriva opresiunii regimurilor austro-ungare, și împotriva opresiunii guvernelor maghiare, și împotriva liberalilor lui Ionel Brătianu, și împotriva dictaturii lui Carol, și împotriva lui Stalin și  a cozilor de topor din România care l-au și omorât la Sighet. Prin aceste acțiuni și prin viața sa putem să afirmăm, fără niciun fel de reținere, că Iuliu Maniu este unul dintre marile modele de om politic și de om de stat pe care le-a dat națiunea noastră.

„El (n.n. – Iuliu Maniu) a lăsat moștenire un tezaur de valori morale, politice care sunt de o valoare inestimabilă pentru generațiile de astăzi”

Vreau să vă spun un lucru pe care puțini îl știu. Iuliu Maniu nu a realizat numai cât a trăit. El a lăsat moștenire un tezaur de valori morale, politice care sunt de o valoare inestimabilă pentru generațiile de astăzi. Aceste valori și această moștenire trebuie dată mai departe. Aceasta este datoria noastră. Eu nu pot să vă prezint toată această bogăție, dar câteva dintre aceste valori o să vi le spun.

În primul rând, el a lăsat o dragoste, o dragoste care l-a condus în toată viața lui, dragoste față de poporul lui, față de neamul lui din care i-a iubit în mod special pe țărani, i-a compătimit pentru suferințele lungi și grele pe care le-au trăit. Și-a iubit cu pasiune familia, a avut un adevărat cult al familei care s-a manifestat până la mormintele strămoșilor lui pe care le-a respectat și le-a cinstit. Un exemplu pentru această dragoste este faptul că în 1901 el a fost chemat la Năsăud  la patul de moarte al cumnatului său, vicarul Ioan Pop, care i-a spus: „Iuliuț, sunt îngrijorat, eu mă duc. Ce se va alege de copiii mei?” Erau patru copii: Ionel, Matei, Livia și Clara. Clara avea un an. Și Maniu i-a spus: „Poți să adormi liniștit, eu voi avea grijă de acești copii”. Și a fost, într-adevăr, părintele lor care i-a crescut și i-a făcut oameni și le-a dat familii. Această dragoste este moștenirea principală.

În al doilea rând, Maniu, prin întreaga sa activitate, ne-a dovedit că politica trebuie făcută în cadrul principiilor moralei creștine. Acest lucru l-a făcut Maniu prin faptul că a pus aceste principii între principiile Partidului Național Țărănesc. A respectat aceste principii ca om politic, lucru foarte rar în istoria politică a noastră.

În al treilea rând, Maniu a dovedit prin activitatea sa de o viață întreagă că este posibil ca un om politic să pună întotdeauna interesele poporului, a națiunii, a comunității înaintea oricăror interese personale ori de familie. Acest lucru este rar, foarte rar, în istoria politică a noastră. Un alt lucru lăsat moștenire este disponibilitatea de jertfă. Tineretul de azi trebuie să învețe de la această viață capacitatea extraordinară a unui om de a se jertfi. Atunci, bineînțeles, când interesele comunității, ale națiunii, o cer. El a fost în stare să se jertfească până în celula din Sighet unde a murit. Este un lucru extraordinar pe care ni l-a lăsat moștenire și pe care trebuie să-l spunem acestor tineri care sunt flămânzi de adevăr și de dragoste de neam.

„Acest testament nu doar că n-a fost respecat, a fost călcat în picioare”

Voi încheia cu un lucru trist. Un lucru trist pe care viața lui Maniu ni-l arată și pe care toți analiștii care i-au studiat viața îl spun. Maniu a fost urmărit o viață întreagă de dușmănie. De o dușmănie care, uneori, a luat și accente de ură care i-au făcut pe dușmanii lui să dorească să-l omoare. Vă spun pentru că știm, noi, în familie. Odată, Maniu era la Cluj, la Livia Boilă, în casa lui Romul Boilă și mergea la Bădăcin cu o mașină și a venit cineva și i-a spus: „Domnule Maniu, este pregătit un atentat. Să aveți grijă!”. Și în acest fel a schimbat mașina și a scăpat de acest atentat. Pentru această dușmănie care l-a urmărit o viață întreagă, care este explicația ei? Principalul motiv este acela că Maniu a refuzat orice fel de compromis și orice fel de pact cu diavolul. Pact cu diavolul care i-ar fi adus mari foloase. El a refuzat acest lucru și de aceea a fost urmărit de această dușmănie.

Iar acum să vă spun un lucru și mai trist. Această dușmănie și după moartea lui se manifestă și este un lucru foarte trist. Trist pentru societatea noastră. Nu știu cine are calitatea de a face o judecată, dar eu vă spun adevărul. Și vă dau trei exemple de dușmănie.

Primul exemplu este o denaturare a istoriei care a fost și înainte de moartea lui, dar și acuma. Denaturare care duce într-acolo încât este anihilată orice fel de acțiune benefică a lui Maniu, iar viața lui este prezentată într-o umbră. Este suficient, dacă nu mă credeți, să luați manualele de istorie și să vedeți în ce formă este prezentat Maniu și în ce fel sunt prezentate evenimentele în care el a fost implicat. Luați discursurile de la 1 decembrie să vedeți de câte ori a fost pomenit Maniu  și cum a fost pomenit și veți vedea că această dușmănie continuă și după moartea lui.

Al doilea exemplu este faptul că testamentul lui Maniu, testamentul unui om cum a fost el, care a murit în închisoare, nu a fost respectat și nu este respectat până astăzi, deși el a fost făcut public în 1991. Acest testament nu doar că n-a fost respecat, a fost călcat în picioare pentru că în 1994 i s-a mai rupt din domeniu 44.470 mp pentru un motiv ridicol. Zice, aceste terenuri nu sunt niciunde. Consiliul Pericei a fost cel care le-a înstrăinat. Când!? După patru ani de la marea Revoluție în care adevărul despre comuniști s-a spus? Deci Maniu moare în închisoare omorât pentru că s-a opus comunizării țării și acest proces mincinos îi confiscă averea, iar după patru ani, în loc să i se dea averea înapoi moștenitorului legal, Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, i se mai ia din ea? Ce dovadă vreți mai mult pentru faptul că este urmărit? Plus casa care a fost lăsată, deși a fost declarată monument istoric încă în 1991. A fost lăsată să se prăbușească. Și dacă n-ar fi fost părintele Cristian Borz, ea s-ar fi prăbușit. Mergeți acolo și veți vedea că este suținută cu niște bârne ca să nu cadă. Până astăzi statul român nu a alocat sumele necesare pentru refacerea acestei case.

În al treilea rând, și în sfârșit, este faptul că Iuliu Maniu a fost condus la Groapa Comună, târât pe coridoarele închisorii din Sighet și aruncat în Groapa Comună. Ei bine, după Revoluție au existat, și poate există și astăzi oameni care trăiesc dintre cei care l-au îngropat. Era imposibil atunci, și eu spun că este imposibil și astăzi, dacă se vrea, să nu fie găsite aceste oseminte și să se împlinească dorința lui (n.n. – Iuliu Maniu). Știți ce a spus el?: „Doresc să aștept învierea morților lângă strămoșii mei din Bădăcin”; ei bine, această dorință nu a fost împlinită nici până în ziua de astăzi.

Voi face o cerere, s-a mai făcut în 1970 de către mama mea, și n-a reușit, voi face încă o dată o cerere, astăzi, adresată președintelui țării, și să vedem dacă  nu se vor putea găsi (n.n. osemintele lui Iuliu Maniu). Doamnelor și domnilor, eu, într-o măsură  foarte umilă, am încercat să vă dau câteva frânturi din acest mare adevăr care este viața lui Iuliu Maniu. Sper din toată inima că în curând acest adevăr va fi arătat în plinătatea sa și atunci acest om care a fost numit părintele patriei va fi ridicat și își va ocupa locul în galeria marilor realizatori de istorie a acestui neam. Vă mulțumesc!

Așa cum anunța dr. Ioan Boilă la Șimleu Silvaniei, în data de 5 februarie a fost înaintată o cerere  președintelui țării, Klaus Iohannis, prin care solicită mijlocire în găsirea osemintelor lui Iuliu Maniu aflate în Groapa Comună din Sighet. Ca descendent direct, dr. Boilă și-a făcut datoria față de înaintașul său, Iuliu Maniu. Noi, ca descendenți de suflet românesc, avem obligația morală de a ne îngriji de memoria lui Iuliu Maniu și de a duce la îndeplinire testamentul său prin care își exprimă dorința ca în Casa de la Bădăcin să existe un muzeu.

articol de Ioana Gale

Articolul Mărturia lui Ioan Boilă la inaugurarea monumentului “Iuliu Maniu – făuritor de țară” apare prima dată în Casa Memorială Iuliu Maniu.