+40 765 276 302
contact@iuliumaniu.com

Blog

Pildă despre onoare

„Părinte, nici nu știți cât mă bucur că mobilierul ajunge din nou în casă la Gyula Bacsi (n.r. Iuliu Maniu)”

Nepotul tâmplarului maghiar care a confecționat două vitrine  ce au aparținut familiei Maniu a decedat în această lună, la vârsta de peste 90 de ani, în Șimleu Silvaniei, locul în care a și păstrat obiectele de mobilier la rugămintea surorii lui Iuliu Maniu, sora Cecilia. Cele două vitrine cu sticlă sablată de foarte bună calitate, dar și cu blat de marmură au ajuns din casa de la Bădăcin în casa în  care, după arestarea lui Iuliu Maniu, sora Cecilia se afla în domiciliu forțat, o casă ce se afla pe actuala stradă Simion Bărnuțiu din Șimleu.  Sora Cecilia primește vizita tâmplarului însoțit de nepotul său și îl roagă să ia mobilierul din lemn de cireș pe care l-a confecționat și să îl păstreze pentru a nu fi furat sau degradat. În tot acest timp, nepotul asistă la discuția dintre sora lui Iuliu Maniu și bunicul său și decid să ducă mobilierul la Șimleu Silvaniei unde îl păstrează în condiții foarte bune.

„Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată!”

În anii ‘90, bătrânelul primește vizita unui cumpărător care i-a oferit  suma de 2.500 de mărci în schimbul mobilierul, iar acesta i-a spus: „Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată” , referindu-se  la familia Maniu care a comandat și a plătit cele două vitrine.

Mobilierul are în partea de sus o oglindă ce se folosea mai demult pentru iluminarea încăperii prin așezarea unei lumânări în fața oglinzii care amplifica lumina flacărei.

Prin anul 2.000, bătrânelul a încercat să doneze Parohiei Romano-Catolice din Șimleu acest mobilier, dar  preotul i-a cerut să-l vândă și să doneze banii, dar bătrânelul, pentru a doua oară găsește un singur răspuns: „Nu pot s-o vând pentru că ea a fost plătită o dată!”

În luna septembrie anul trecut, parohul Cristian Borz a fost contactat de un șimleuan și i s-a adus la cunoștință faptul că cineva deține mobilier din Casa Maniu și dorește să-l doneze. În scurtă vreme s-a întâlnit cu bătrânelul care i-a povestit istoria mobilierului și în aceeași zi, cele două vitrine și-au găsit drum de întoarcere spre Bădăcin. Cuvintele pline de bucurie ale bătrânelului, la acel moment,  au fost: „Părinte, nici nu știți cât mă bucur că mobilierul ajunge din nou în casă la Gyula Bacsi”, așa cum îi spuneau, maghiari fiind,  lui Iuliu Maniu.

Indiciul care a verificat ipoteza parohului că acelea ar putea fi obiecte de mobilier neautentice a fost blatul de marmură, o marmură identică celei găsite pe o masă ce se afla în Casa Maniu. Uneia dintre cele două vitrine îi lipsește acea placă de marmură pentru că, după cum i-a mărturisit bătrânelul, cu strângere de inimă, părintelui Borz, tatăl său a folosit marmura pentru a confecționa o cruce de mormânt mamei sale.

Așadar, periplul celor două vitrine s-a încheiat cu bine în luna septembrie a anului trecut, iar în prezent, cele două vitrine se află în Muzeul provizoriu organizat la demisolul Bisericii Greco-Catolice din Bădăcin.  După ce lucrările la Casa Memorială „Iuliu Maniu” vor fi finalizate, aceste obiecte se vor întoarce acolo de unde au plecat în urmă cu zeci de ani.

articol de Ioana Gale

Postați un comentariu