Bădăcinul este un sat care aparţine de comuna Pericei, aşezat în partea vestică a judeţului Sălaj, la poalele Măgurii Şimleului, în partea de miazănoapte a oraşului Şimleu Silvaniei.
Sub aspectul aşezării sale este important de menţionat faptul că se află într-o zonă de tranzit, pe singura trecătoare largă care face legătura între Europa Centrală şi centrul Transilvaniei. De altfel, până la mijlocul secolului al XV-lea, aceasta era singura poartă de intrare spre Ardeal, fiind situat pe drumul care lega Ungaria cu oraşul Cluj.
Teritoriul satului este situat în zona deluroasă care aparţine Dealurilor Silvaniei cu altitudine între 200-400 m. Aici se găseşte prelungirea Măgurii Şimleului de la sud-vest la nord-est şi nord având înălţimea de 400 m.
Satul Bădăcin este consemnat documentar la 1213, când sunt luate sub stăpânire feudală maghiară cele mai multe sate din zonă, sub numele de villa Botocun.
Consemnat sub diverse calchieri lingvistice, Badaczon-1461, Badachon-1475, austriecii, la 1854, îi vor reproduce numele adevărat, Bădăcin; în versiune maghiară citindu-se aproape ca în varianta românească, Badacson.
Biserica este printre cele mai vechi din Vicariatul Silvaniei fiind construită din piatră și având turnul din lemn construit în stilul baroc. Are hramul “Schimbarea la Față”. Nu se cunosc numele ctitorilor și a binefăcătorilor, contribuția familiilor existente în sat la acea dată a fost determinantă. Registrul parohial începe din anul 1824, iar pe ştampila bisericii apare anul 1839.
Biserica este înscrisă în lista monumentelor istorice, aprobată prin OMCC nr. 2314 cu codul SJ-II-m-B-05013.
(extras din Cristian Borz, Monografia Satului Bădăcin și a Familiei Maniu, editura Caiete Silvane, ed. II, Zalău, 2016)
