Când scoți poveștile de la naftalină găsești atingeri care au îngălbenit timpul într-un anotimp de emoții și simțiri. Drumul prin timp se măsoară, la om, prin fire albe și, uneori, prin înțelepciune, iar în lumea fibrelor prin fire scămoșate și apăsate de greutatea timpului. Așa apar „tablourile” întinse în patru puncte cardinale ce poartă între margini idei, dorințe, mesaje…și tăinuiesc suspine.
Cum răzbești când ți-e țesut în suflet un nume? Cum poți să-l împrăștii în legături de pixeli, tu, o simplă batistă? Cum ceri, cum spui cine ești într-o lume mută? Aștepți … Poate să adie prin propria-ți țesătură un semn de păsare sau poate nu, și te irosești în uitare. Ești blazon de eleganță purtată în piept, ești prieten de lacrimă, ești identitate, ești colorată, ești măruntă, firavă, ai chip! Chiparos mereu verde străbați genealogia și aduni prin generații nuanțe verzui. Și ești bucuroasă, în ton cu natura, dar nu și cu timpul, care te strică. Zaci în saci, descânți ieșirea, dar te alegi, din nou, cu numărarea timpului. Până când să aștepți o vitrină? Până când să joci rolul unui simplu obiect? Cât să mai fii gazdă pentru molii? Ți-a sosit vremea să călătorești în lume, desprinde-te, zboară în vânt, fii purtată peste continente. Îți promit un singur lucru, nemurirea!
…Sau despre povestea personificată a batistei de pânză ce i-a aparținut lui Iuliu Maniu, o batistă ce-i poartă în suflet monograma, o batistă ce a străbătut tunelul întunecos și rece al timpului, iar azi întâlnește lumina împrăștiată în milioane de puncte și se bucură de șansa de a parcurge timpul spre nemurire datorită tehnologiei 3D! Taina ei va putea fi patrunsă (și) după ce va fi expusă în muzeul amenajat în Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin!
I.G.
Postați un comentariu